marți, 15 februarie 2011

mania

Uneori, mânia este o forţă pozitivă care doreşte să ne elibereze de puterea altora, atunci când se manifestă ca o agresiune asupra liberului arbitru. Dar să nu ne lăsăm conduşi de ea, căci ne poate consuma mult pe noi şi răni pe cei asupra cărora o manifestăm.

Alteori, ea este declanşată de judecăţile critice. Le folosim atât de des, încât au ajuns să fie parte integrantă din noi şi să nu mai fim conştienţi de ele. Doar că uneori, atunci când fondul emoţional este perturbat, ele ies la suprafaţă ca nişte adevăraţi vulcani care împrăştie foc şi cenuşă asupra a tot ce se află în preajmă. De aceea, e important să înţelegem că, aşa cum noi ne urmăm propriul ritm pe un drum care este personal, tot aşa, fiecare fiinţă din jurul nostru îşi urmează ritmul şi drumul propriu.

incapacitate de asi exprima emotiile

Atunci când avem un conflict, facem tot felul de încercări de a rezolva problema, în loc să ne exprimăm deschis sentimentele şi să ascultăm ceea ce simte cealaltă persoană. Conflictul este de natură subtilă şi nu dorim să-l exteriorizăm, nu dorim să ne certăm, ne e teamă să nu pierdem un echilibru relaţional ce ne conferă o stare de siguranţă. Dar acest echilibru e doar aparent atâta vreme cât există neînţelegeri interioare, iar relaţia respectivă este fragilă, putându-se rupe la fiecare furtună emoţională.

Emotivitate extremă, sensibilitate

Atunci când ne îndoim că ceea ce avem de dăruit nu ar corespunde aşteptărilor sau nevoilor celorlalţi, devenim neliniştiţi şi neîncrezători, blocându-ne exprimarea emoţiilor. Starea noastră de empatie ne face vulnerabili la reacţiile celor din jur, interpretându-le cele mai mici gesturi ca răspuns la mesajul pe care dorim să-l transmitem.

Fiecare din noi are locul său pe care nimeni nu i-l poate lua. Nu există concurenţă şi nu trebuie să ne comparăm cu nimeni, căci fiecare are felul său unic de a fi şi de a acţiona.